Anxietatea se manifestă într-o varietate de tulburări diferite, inclusiv fobia, definită ca o frică nerezonabilă, dar copleșitoare. De obicei, declanșatorul pentru cineva care se confruntă cu fobie reprezintă într-o foarte mică măsură sau deloc amenințare pentru o persoană. Cu toate acestea, fobia provoacă reacții fizice și emoționale grave de suferință, ca și cum viața le-ar fi pusă în pericol.

Desigur, unele temeri nu sunt obișnuite în viața unei persoane, cu toate acestea, dacă anumite temeri încep brusc să interfereze cu viața de zi cu zi a unei persoane, este necesar un tratament pentru a reduce și/sau elimina declanșatorul.

Există mai multe tipuri de fobii. Cele mai frecvente sunt agorafobia și fobia socială.

Agorafobia, sau frica de spații deschise, este un tip de fobie care apare atunci când o persoană se teme să nu fie în spații în care ar putea fi prinsă sau neputincioasă. Atacurile de panică anterioare cu privire la aceste situații provoacă fobia. Persoanele cu agorafobie pot avea teamă anticipativă de o situație din care nu au scăpare, un sentiment trăit în timpul atacurilor de panică anterioare. Agorafobia face dificil pentru cei care suferă să se simtă în siguranță în orice loc din afara casei.

Fobia socială implică o conștiință excesivă de sine în timpul interacțiunii cu ceilalți și teama de umilire. Persoanele afectate de fobia socială pot fi foarte timizi, însă fobia este mult mai profundă. Cei cu fobie socială sunt consumați de temerile de a fi respinși, judecați puternic sau de a-i ofensa pe alții.

Fobiile specifice implică un lucru sau o situație specifică față de care o persoană simte un nivel irațional de frică, în ciuda riscului scăzut de amenințare reală. Există multe fobii specifice diferite, de la frica de spații închise la frica de anumite animale până la frica de zgomote puternice. În plus, nu este teribil de neobișnuit ca o persoană care suferă de fobie să se teamă de mai mult de un declanșator.

Simptomele fobiei includ sentimente incontrolabile de panică și frică atunci când sunt expuse la stimulul declanșator. Corpul va avea reacții fiziologice la acești factori activatori, precum și reacții psihologice, ducând la simptome precum transpirație, bătăi accelerate ale inimii, dificultăți de respirație și multe altele. Acest lucru duce în cele din urmă la retragerea din viața de zi cu zi. Copiii care suferă de fobie sunt predispuși la crize de furie și se agață de figurile parentale.

Neurofeedback-ul are capacitatea de a antrena creierul să reacționeze calm la declanșatorii fobiei pentru a duce o viață sănătoasă și normală. Sigură pentru copii și adulți, sesiunile de neurofeedback ajută la corectarea undelor cerebrale ale persoanei pentru a scădea frecvența și durata episoadelor de panică.

‍

Neurofeedback-ul a fost folosit la populațiile cu fobii, pentru a reduce anxietatea. Într-un studiu controlat randomizat (RCT), femeile cu fobie de păianjen au urmat un protocol cu neurofeedback, iar imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) a aratat ca a scăzut activitatea insulară. Nivelurile de anxietate s-au raportat mult mai scăzute si la autoevaluare și în controalele de reevaluare cognitivă.  Într-un test pre- și post-test din studiu, antrenamentul cu neurofeedback a arătat o scădere a anxietății cu 80%. În cele din urmă, într-un studiu cvasi-randomizat al pacienților psihiatrici cu simptome de anxietate proeminente, neurofeedback-ul  a scăzut scorurile de anxietate manifestă ale lui Taylor în toate grupurile de anxietate (Blaskovits, Tyerman, Luctkar,Flude, Marian,2017)

(https://DOI: 10.11124/JBISRIR-2016-003118)

‍

Rezultatele studiilor arată că fobiile dispar în peste 80% din cazuri si mai reapar. Ceilalti 20% au prezentat îmbunătățiri în sensul creșterii pragului de toleranță, până la limite acceptabile.